Dupa voturile din acest weekend nu stiu ce ar trebui sa comentez legat de unitatea la romani. E sublima dar lipseste cu desavarsire....sau e unitate in dezbinare?
Mie, sincera sa fiu, imi lipseste acest sentiment. In afara de parinti, nu stiu daca exista cineva cu care sa ma simt 100% unita. Asta ne lipseste si noua, romanilor. Suntem uniti in vaicareli, dar cand vine vorba sa facem ceva...PAUZA. Asteptam totul mura-n gura. Asteptam sa ne cada din cer "starea de bine", dar nu mai e nimeni obisnuit sa lupte pentru ea. Pana si la cele mai elementare lucruri (de exemplu cerut drepturile la facultate) dam gresh. M-am gasit intr-o situatie in Germania, in care mi-era frica sa-mi cer drepturile la facultate, fiindca imi era frica de urmari(deh, eram obisnuita cu sistemul romanesc). Asta imi place mie la greci, spanioli, italieni....ca sunt mandri si ca sunt uniti (sa nu mai vb de francezi!). Noi, daca ne putem da una in cap, we do it!
Poate ca daca am avea un rege, am simti din nou ca suntem un popor. Nu olteni, munteni, ardeleni,...capshunari,...ci un popor. Azi a fost regele la Peles,...si in curte erau oameni veniti din toata lumea ca sa-l vada: din toata Romania, dar si din Austria, Canada, Israel etc. Asta m-a facut sa mai sper ca poate mai curge acelasi sange in venele noastre. Sau poate sunt prea naiva??? Oricum,...ne aflam intr-un moment TRIST! Trist fiindca sunt multi tineri ca si mine care se lupta cu niste mori de vant! Cunosc multi oameni destepti de varsta mea, pe care ii si respect. Dar ei, ca si mine,...nu prea au o alternativa. Decat sa devina unul dintre dezbinati si sa plece unde vad cu ochii...spre mai bine...spre normalitate!
2 comentarii:
in 10 -20 de ani o sa fim si noi mai normali ;)
I'm martina and I come from Italy..I would like you visit my blog and if you like it...follow me! I wait you and your tips!^^ kiss kiss
Trimiteți un comentariu