Omul cat trăieşte învaţă. Din experienţa proprie sau a celor din jur,...dar învaţă (pana si un copil învaţă ca daca s-a fript odată sa nu mai pună mana pe plita electrica s.a.m.d.). Asa si eu...învăţ in fiecare zi ce înseamnă prietenia adevărata si cat de putini oameni sunt dispuşi sa o ofere. Probabil ca după sănătate si dragostea părinţilor, prietenia este cel mai de preţ "lucru" pe care un om îl poate avea.
Dar ce creează prietenia? Si cum ne dam seama ca ea exista? Ce ne uneste?
Interesele comune. Ele ne fac sa discutam pe aceeasi tema. Dar oare e asta prietenie?
Impreuna in vremuri bune. Eh...asta poate fi si seful cu angajatul.
Impreuna in vremuri grele. Daca n-are de ales,...va fi cu tine (ex.: ati ramas amandoi undeva pe munte, si aveti mancare si apa limitate)
Dragoste. Il iubesti pe omul de langa tine....dar oare e reciproca? Cum iti poti da seama?
Bani. Banii, mi-a zis mie cineva odata, unesc mai mult decat dragostea. Si tind sa-i dau dreptate. Nu exista un liant mai bun intre 2 persoane decat banii. La fel,...nu exista un mod de a se certa cu cineva mai mare decat banii.
Dupa cum vedeti, este greu sa stii in care situatie cineva ti-e prieten. Oare o sa gasim ceea ce cautam in persoana de langa noi care se bucura pentru noi, cand lui/ei ii merge rau? Omul care gaseste energia sa iti ofere un zambet (sincer!) atunci cand tu esti pe culme si el este in prapastie...si care in continuare te incurajeaza pe tine fara sa te umple cu amaraciunea sa...omul care este nu este invidios, si nu se intreaba de ce tie iti merge mei bine decat lui...omul, care scoate dragoste si bucurie din tine (si nu planteaza ura si amaraciune), acela este un canditat pentru prieten adevarat.
Acum....vedeti pe cine aveti langa voi!
joi, 26 iunie 2008
joi, 12 iunie 2008
Relief...
...astazi am fost sincera. Nu ca n-as fi si in alte zile...cu ceilalti. Dar astazi am fost sincera in primul rand cu mine. M-am analizat si am zis ca e timpul sa si fac ceea ce vreau ... si ca ceea ce vreau nu este rau sau interzis sau mai stiu eu ce...dimpotriva: face bine familiei, prietenilor (in special celei mai bune) si in mod deosebit imi face bine mie.
Totul a pornit cred ca de ieri,...cand, trecand printr-un exercitiu de relaxare, mi-am creat o so-called "secret garden". E bine in locusorul ala,...e bine pentru mine si gandurile mele. Si mai bine e, ca mi-am dat seama ca lipsea ceva, ce exista insa de prea mult timp in viata mea reala... . Asha ca azi am eliminat acel lucru (sau persoana)...si ma simt minunat. I guess it's better later than never. La post-ul asta merge melodia de mai jos....
Totul a pornit cred ca de ieri,...cand, trecand printr-un exercitiu de relaxare, mi-am creat o so-called "secret garden". E bine in locusorul ala,...e bine pentru mine si gandurile mele. Si mai bine e, ca mi-am dat seama ca lipsea ceva, ce exista insa de prea mult timp in viata mea reala... . Asha ca azi am eliminat acel lucru (sau persoana)...si ma simt minunat. I guess it's better later than never. La post-ul asta merge melodia de mai jos....
joi, 5 iunie 2008
Tinerii hipercalificati...
Am primit de la nasul meu urmatorul citat pe care imi permit sa-l trec direct ca blog. Este de Andrei Plesu...:
Presa germană deplînge soarta unor tineri turci hiper-calificaţi, siliţi să părăsească Germania adoptivă pentru că talentele lor nu sînt apreciate. În Statele Unite o asemenea situaţie e de negîndit. În Silicon Valley, una din două firme de înaltă tehnologie are drept fondator un imigrant. Dar în România? În România, instituţiile româneşti îi tratează pe tinerii români hipercalificaţi ca pe nişte imigranţi inoportuni. „Acasă“ a devenit, astfel, pentru mulţi dintre ei, un echivalent al lui „nicăieri“. „Tradiţionala“ ospitalitate autohtonă nu se pune în funcţiune cînd e vorba de compatrioţi şcoliţi în marile universităţi ale lumii şi dispuşi, într-o naivă uitare de sine, să se repatrieze. În România nu mai e loc pentru expertiză. E loc numai pentru „patrioţi“.
Pana una alta, cu asta ne mandrim noi (vezi mai jos), si asta e si imaginea noastra afara, in lume!Brrrr....mi se face pielea de gaina!
Presa germană deplînge soarta unor tineri turci hiper-calificaţi, siliţi să părăsească Germania adoptivă pentru că talentele lor nu sînt apreciate. În Statele Unite o asemenea situaţie e de negîndit. În Silicon Valley, una din două firme de înaltă tehnologie are drept fondator un imigrant. Dar în România? În România, instituţiile româneşti îi tratează pe tinerii români hipercalificaţi ca pe nişte imigranţi inoportuni. „Acasă“ a devenit, astfel, pentru mulţi dintre ei, un echivalent al lui „nicăieri“. „Tradiţionala“ ospitalitate autohtonă nu se pune în funcţiune cînd e vorba de compatrioţi şcoliţi în marile universităţi ale lumii şi dispuşi, într-o naivă uitare de sine, să se repatrieze. În România nu mai e loc pentru expertiză. E loc numai pentru „patrioţi“.
Pana una alta, cu asta ne mandrim noi (vezi mai jos), si asta e si imaginea noastra afara, in lume!Brrrr....mi se face pielea de gaina!
Unitatea la romani...
Dupa voturile din acest weekend nu stiu ce ar trebui sa comentez legat de unitatea la romani. E sublima dar lipseste cu desavarsire....sau e unitate in dezbinare?
Mie, sincera sa fiu, imi lipseste acest sentiment. In afara de parinti, nu stiu daca exista cineva cu care sa ma simt 100% unita. Asta ne lipseste si noua, romanilor. Suntem uniti in vaicareli, dar cand vine vorba sa facem ceva...PAUZA. Asteptam totul mura-n gura. Asteptam sa ne cada din cer "starea de bine", dar nu mai e nimeni obisnuit sa lupte pentru ea. Pana si la cele mai elementare lucruri (de exemplu cerut drepturile la facultate) dam gresh. M-am gasit intr-o situatie in Germania, in care mi-era frica sa-mi cer drepturile la facultate, fiindca imi era frica de urmari(deh, eram obisnuita cu sistemul romanesc). Asta imi place mie la greci, spanioli, italieni....ca sunt mandri si ca sunt uniti (sa nu mai vb de francezi!). Noi, daca ne putem da una in cap, we do it!
Poate ca daca am avea un rege, am simti din nou ca suntem un popor. Nu olteni, munteni, ardeleni,...capshunari,...ci un popor. Azi a fost regele la Peles,...si in curte erau oameni veniti din toata lumea ca sa-l vada: din toata Romania, dar si din Austria, Canada, Israel etc. Asta m-a facut sa mai sper ca poate mai curge acelasi sange in venele noastre. Sau poate sunt prea naiva??? Oricum,...ne aflam intr-un moment TRIST! Trist fiindca sunt multi tineri ca si mine care se lupta cu niste mori de vant! Cunosc multi oameni destepti de varsta mea, pe care ii si respect. Dar ei, ca si mine,...nu prea au o alternativa. Decat sa devina unul dintre dezbinati si sa plece unde vad cu ochii...spre mai bine...spre normalitate!
Mie, sincera sa fiu, imi lipseste acest sentiment. In afara de parinti, nu stiu daca exista cineva cu care sa ma simt 100% unita. Asta ne lipseste si noua, romanilor. Suntem uniti in vaicareli, dar cand vine vorba sa facem ceva...PAUZA. Asteptam totul mura-n gura. Asteptam sa ne cada din cer "starea de bine", dar nu mai e nimeni obisnuit sa lupte pentru ea. Pana si la cele mai elementare lucruri (de exemplu cerut drepturile la facultate) dam gresh. M-am gasit intr-o situatie in Germania, in care mi-era frica sa-mi cer drepturile la facultate, fiindca imi era frica de urmari(deh, eram obisnuita cu sistemul romanesc). Asta imi place mie la greci, spanioli, italieni....ca sunt mandri si ca sunt uniti (sa nu mai vb de francezi!). Noi, daca ne putem da una in cap, we do it!
Poate ca daca am avea un rege, am simti din nou ca suntem un popor. Nu olteni, munteni, ardeleni,...capshunari,...ci un popor. Azi a fost regele la Peles,...si in curte erau oameni veniti din toata lumea ca sa-l vada: din toata Romania, dar si din Austria, Canada, Israel etc. Asta m-a facut sa mai sper ca poate mai curge acelasi sange in venele noastre. Sau poate sunt prea naiva??? Oricum,...ne aflam intr-un moment TRIST! Trist fiindca sunt multi tineri ca si mine care se lupta cu niste mori de vant! Cunosc multi oameni destepti de varsta mea, pe care ii si respect. Dar ei, ca si mine,...nu prea au o alternativa. Decat sa devina unul dintre dezbinati si sa plece unde vad cu ochii...spre mai bine...spre normalitate!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)